joi, 17 februarie 2011

Miaunarile unui creier bolnav

Era o frumoasa zi de vara in acea frumoasa zi de vara cand Maria se intoarcea dupa frontul de lupta acasa. Afara era o furtuna de zapada groaznica, cam ca asta, iar peisajul era mirific, pe strada puteai sa vezi tractoristi homosexuali calarind cerbi lopatari si bineinteles Vlad creand probleme (catastrofe naturale si defectiuni tehnice la sistemul de iluminat al farmaciei din colt). Ajunsa acasa Maria, se hotari sa urce treptele pana la etajul 34,6 in loc sa ia liftul, considerand ca e mai sanatos pe jos, insa nu stia ce o asteapta acasa. Intrand in casa nu putu sa nu observe ca tatal ei incepuse sa redecoreze, in asa fel incat lipseau 3 pereti, iar in sufragerie se afla o masina de spalat Philips nou nouta + o cutie de Calgon pentru ca stim cu totii ca "masina de spalat traieste mai mult cu Calgon". Mama ei o intampina cu un zambet pe fata si ii spuse:
-Maria, stiu ce vrei.
-Huh?
-Stiu ca de mult iti doresti un animal de casa si...
-DA <3
-Eu cu tatal tau si cu Mircea Cartarescu am discutat aceasta problema ca niste adulti ce suntem si...
-DA? <3
-Ne-am gandit sa-ti cumparam in sfarsit un aligator. :D
- -________________- Dar eu vreau PISICA, nu aligator!
-Aligator? Am spus aligator? Oh, asta e cadoul pentru nunta. Da, o sa-ti cumparam o pisica. :D
Maria sari in sus de bucurie si observa ca si tavanul lipsea, nestiind ca mama ei cu 6,7 minute in urma daduse 5 shot-uri de tequila si capac la 2 pahare de vin demisec din 1739. Insa trebuia sa se mai sfatuiasca cu cineva, asa ca timp de 3 ani calatori peste mari si tari si continente si intr-un final ajunse la tara. Acolo trebuia sa se sfatuiasca cu inteleptul maestru Gigel. In schimbul unui paracetamol, Gigel ii oferi o filozofie la minut (aflata dintr-o prajitura cu ravase) si o avertiza ca de data aceasta nu mai putea sa o ajute in caz ca intra in belele, fiind inca suparat pe ea pentru ce se intamplase in trecut. Cine ar fi stiut ca pisicilor nu le place acidul sulfuric?
Ajunsa inapoi pe taramurile Calarasiului se reintalni cu mama sa si plecara amandoua spre Chinatown, caci acolo se gasea singurul magazin cu animale vii. Intrand in magazin, observa numeroase specii de animale de la papagali la papagali si din nou la papagali si mai multi papagali si o specie rara de furnici si iar mai multi papagali si papagali, insa dupa 46 de examinari a intreg magazinului gasi ceea ce-si dorea: o pisica. Era neagra, blanoasa, cu ochii verzi, cu coada stufoasa si mai presus de toate, era o pisica. Neobservand eticheta de 665.00 euro, Maria intreba:
-Cat costa chestia asta adorabila? <3
Vanzatorul, care era mai bine facut decat Jean Claude Vandamme si care avea la brau un revolver 357 Magnum ii raspunse incurcat:
-Asta? Asta nu-i de vanzare. Am gasit-o in canal. Mi-a salvat viata, insa legea nu-mi permite sa ti-o dau. Daca vrei insa neaparat sa o iei, trebuie sa semnezi aici niste acte de adoptie, un certificat prin care devii stapanul legitim al pisicii, sa-i faci pasaport biometric si bineinteles o viza de asigurare pe viata... si alte chestii. Maria accepta si se apuca de intocmit actele. Conform Wikileaks, Maria ar fi semnat 51 de acte in mai putin de 3,14 ore. Dupa ce termina cu actele, Maria intreba din curiozitate:
-Ce stie sa faca matza asta?
-Aaa, pai e cea mai geniala matza! Are 2 doctorate in informatica, poate sa proiecteze o cladire cu 1,1 etaje, stie teorema lui Lagrange, a castigat premiul Nobel pentru pace de 2 ori si vorbeste cursiv portugheza.
-Super! :D
Inapoi acasa, Fernando (numele matzei) trebuia sa se obisnuiasca cu noua lui casa. Nu ii lua mai mult de 4 minute sa invete casa, asa ca se facu comfortabil asezandu-se pe canapea deschizand televizorul pe Realitatea TV si cerand o doza de bere rece. Se simtea ca la el acasa (chiar era la el acasa), insa Maria avea alte planuri asa ca-l lua pe Fernando in dormitor si se apuca sa-i faca poze. Dupa un shooting de 16 minute alaturi de Fernando, Maria descarca pozele si le puse pe Facebook unde primi 54003 de like-uri. Fernando stia ca nu poate trai asa si se hotari ca trebuie sa o scoata pe Maria din peisaj (fara sa utilizeze Photoshop), asa ca in timpul noptii cand Maria dormea, Fernando se furisa in camera ei, chiar daca era deja acolo si ii facu Mariei o injectie cu nimic. Aceasta adormi instant. Cand se trezi observa ca atarna legata deasupra unui cazan in care se afla un lichid atat de fierbinte incat dadea in clocot.
-Fernando, ce puii mei faci?
-Nu e logic. Am de gand sa scap de tine si sa-ti iau hainele sa ma dau drept tu ca sa-ti omor prietenii.
- -_____________- Dar de ce Fernando?
-Din cauza ca ai pus pozele alea pe Facebook si toata lumea a inceput cu comentarii "awwww, ce dragut". PENTRU ASTA O SA-I OMOR PE TOTI! Voce entendeu? (Ai inteles?)
-Si chiar crezi ca n-o sa-si dea seama ca esti tu?
-N-o sa-si dea seama, pentru ca sunt maestrul deghizarilor. :3
Dupa o jumatate de ora toti prietenii Mariei care au ras pe Facebook de Fernando erau la ea in camera. Maria credea ca e salvata, insa intrand, ei se adresara lui Fernando neobservand-o pe Maria:
-Buna Maria! De ce ne-ai chemat aici?
- -____________________________________________-. BAI, CHIAR NU VEDE NIMENI CA ATARN AICI DEASUPRA UNUI CAZAN CU NU STIU CE DRACU O FI ASTA?!
-WTF? LOL! Uite 2 Marii. xD Oare care e cea adevarata?
- -_____________- EU SUNT BAAA!
Fernando riposta:
-Ba nu. Eu sunt! Va demonstrez. Imi stiu parola de la mess, si incepu sa tasteze.
-Si eu o stiu!
-Dovedeste!
-CUM DRACU SA DOVEDESC CAND SUNT LEGATA FEDELESTE DEASUPRA UNUI CAZAN.
-Da, da sigur, nu stii parola si inventezi un pretext sa te credem.
- -_____________________-
Situatia parea fara scapare. Maria pierduse, iar Fernando era gata sa-i omoare pe toti, insa situatia se schimba brusc.
-Buna ziua! (desi afara era miezul noptii)
Fernando speriat striga:
-NELSON MANDELA! AICI? CE CAUTI TU AICI? CINE TE-A CHEMAT?
Intr-un colt al camerei statea Vlad Echitabilul cu un telefon in mana:
-M-am gandit ca e cam ciudat sa fie 2 Marii asa ca am chemat un om cinstit sa rezolve problema asta. :)
-Fernando trebuie sa discutam... si il trase pe Fernando in debara unde schimbara niste vorbe diplomatice timp de 32 de minute. Apoi iesira amandoi si isi stransera mainile. Fernando isi folosi ghiarele si o dezlega pe Maria
-Gata, s-a rezolvat, spuse Nelson Mandela, acum poti pleca. Apoi aparu o nava extraterestra, il lua pe Fernando si disparu in spatiu.
-Si acum eu ce fac fara matza? T____T
-Nu-ti face griji, il ai pe Nelson Mandela. :D
And they lived happily ever after...

*bonus story*
Am mentionat la inceputul povestii ca Maria se intorcea de pe front. Ei bine lucrurile nu au fost chiar asa de simple...

Vietnam, august 1983, ora 07:21 AM. Maria rataceste singura prin desert. Are 3 arsuri de gradul I, 2 hemoragii interne si pneumonie, insa continua sa mearga, desi afara sunt 47,2 grade Celsius. Trebuia sa stie ca nu trebuie sa lasi o pisica sa se cace intr-un rezervor cu benzina deoarece rezulta Napalm, dar... La un moment dat cazu la pamant si se gandi sa renunte insa cuvintele lui Dostoievski ii rasunau in minte:  “ Nu conteaza unde te afli numai sa traiesti, sa traiesti, sa traiesti ! Oricum ar fi viata – dar sa traiesti !… “. Atunci in negura noptii se ivi o silueta.
-Maria, scoala-te!
-..Doamna profesoara?
-Hai ridica-te odata, doar n-o sa mori dintr-atat.
-Ce cautati aici? o.o Si se repezi sprea ea sa o atinga, insa...
-Hooo Gicule! E doar o holograma.
-Aaaa, ma scuzati dar imi lipseste un ficat...
-Maria stii ce-ai de facut!
-Stiu?
-Am o sarcina pentru tine. Du-te la parter si fa niste copii la foile astea pentru ecOprovocarea.
-O_o Ce puii mei?
Atunci imaginea profei de fizica disparu, din nisip iesind maestrul Yoda.
-WTF? Mi-o lipsi mie un ficat, dar nici chiar asa.
-Speriata nu fii, eu maestrul Yoda este. Filozofie la minut iti voi oferi.
-Ce? o.o
-O #$$^ roz din fier cu luminite!
Brusc Maria se trezi. Nu-si amintea nimic. Dupa 3 min isi aduse aminte ca lesinase din cauza ca inhalase prea multa cenusa vulcanica si ca totul fusese doar un vis, asa ca se ridica si isi continua calatoria spre casa.